Pe 4 martie 2026, Comisia Europeană a spus ceva ce n-a mai spus oficial în domeniul achizițiilor publice: banii statului european ar trebui să cumpere produse europene. Nu e o directivă de procedură. E o schimbare de logică, copiată direct din Buy American Act, care există în SUA de zeci de ani.
Se numește Industrial Accelerator Act. Dacă furnizezi oțel, ciment, panouri solare sau mașini electrice pe contracte publice, te privește.
De ce acum
Directivele din 2014 au functionat simplu: concurenta deschisa, produse non-europene eligibile pe picior de egalitate cu cele europene. IAA pleaca de la un alt calcul.
UE depinde de furnizori din afara Europei pentru peste 80% din infrastructura sa digitala. Trei companii americane controleaza 65% din piata cloud a institutiilor publice. Tensiunile comerciale si dependenta de importuri au impins Comisia sa schimbe regulile. Comisarul Sejourne a spus-o fara ocol: IAA “aduce o schimbare reala in doctrina economica europeana”.
Ce schimba concret
Propunerea introduce praguri minime obligatorii, nu preferinte optionale, pentru produsele cumparate cu bani publici in sectoarele acoperite.
Materiale de constructii si infrastructura
Otel - Minimum 25% din cantitate low-carbon
Aluminiu - Minimum 25% low-carbon si de origine UE
Ciment si mortar - Minimum 5% din volum low-carbon si de origine UE
Vehicule electrice
Asamblate in UE, cu minimum 70% din componente (excluzand bateria) de origine europena. Exista praguri separate pentru baterie, e-powertrain si electronice.
Tehnologii net-zero
Panouri solare, turbine eoliene, electrolizoare, pompe de căldură, cu cerințe de origine implementate progresiv.
Ce faci cu asta dacă ești furnizor
Prima întrebare e simplă: de unde vine materialul? Oțelul sau cimentul importat din China ori Turcia s-ar putea să nu mai fie eligibil. Nu e o problemă de viitor, caietele de sarcini se vor adapta înainte să intre regulamentul în vigoare, pentru că autoritățile contractante se vor pregăti din timp.
Documentația de origine e o altă problemă concretă. „Origine UE" nu înseamnă o declarație pe proprie răspundere, se dovedește conform regulilor de origine nepreferențiale din Codul Vamal. Dacă nu știi acum cum funcționează asta pentru produsul tău, e mai bine să afli înainte să dai oferta.
Certificarea de amprentă de carbon e cel mai puțin pregătit segment. Mulți furnizori n-au calculat încă emisiile pe produs. Comisia va stabili metodologii specifice bazate pe regulamentele existente, dar procesul de certificare durează. Importatorii de produse non-europene sunt în cea mai dificilă poziție, producătorii europeni au timp să obțină certificările, importatorii ar trebui să înceapă deja să caute furnizori alternativi.
Ce nu se schimbă
IAA nu e lege. E o propunere, în negociere, de regulă 1-2 ani până la adoptare.
Se aplică doar contractelor peste pragurile europene: 5,4 milioane EUR pentru lucrări, 216.000 EUR pentru bunuri și servicii. Partenerii cu acord GPA/OMC sau liber schimb cu UE sunt tratați similar cu furnizorii europeni.
Consultarea publică e deschisă până pe 6 mai 2026. Dacă faci parte dintr-o asociație de ramură, e momentul să trimiți un punct de vedere oficial.
Ce urmează
IAA e primul val dintr-un pachet mai larg: Public Procurement Act (reforma directivelor din 2014, tot în 2026) și Cloud and AI Development Act (suveranitate digitală pentru achizițiile de servicii cloud) vin după. Direcția e stabilă, procurement-ul european se mișcă spre origine și sustenabilitate, indiferent de viteza fiecărui act în parte.
